Vedere din birou

 

As spune ca sunt inchis intr-un grilaj exterior unei custi. Undeva unde orice semn de victorie e in antiteza cu el insusi, unde visele se razbuna pe exteriorul mintii mele, aratandu-l intr-o imagine, ca realitate deformata de inevitabilul paravan al sufletului.
O irosire calma, necesara unui sistem maret format din linii scurte dar drepte ce ma vor conduce probabil in acelasi nicaieri in care as ajunge si daca (ele, liniile) ar lipsi.
Ma vad inconjurat de imaginea asta, devenita panoramica, si prins intr-un vartej al liniilor, ce nu se inmoaie decat atunci cand vor deveni trecut. Stiu, voi ajunge dincolo, cand voi realiza ce anume dinauntrul meu ma tine captiv intre niste forme imaginare. Le voi vedea altfel sau nu le voi vedea deloc, le voi auzi. Azi sunt deschis pentru remediu.
Nu vorbesc despre fotografie, fotografia vorbeste despre mine, prin mine si eu vorbesc prin ea despre noi: eu si ea, eu si voi, eu si ce nu e eu. Alinierea mea cu tot ceea ce nu face parte din mine m-ar face in caz ideal Dumnezeu, insa reuseste doar sa ma transforme in lupta.