O zi

Intr-o zi a ars primaria sectorului 1. Ce frumos a mai ars! As fi vrut sa fie ziua mea in ziua aia, sa ma simt special, ca un american.

Viata zoologica

Tigru siberian. Superb! La fel ca si mine, ca tine si ca ma-ta: in cusca.

Pe scurt, clic!

O fotografie are o sarcina grea. Definita de o latura fizica bidimensionala, pentru a deveni altceva decat o bucata de hartie sau o adunatura de pixeli colorati, trebuie sa asimileze inauntrul planului xy in care este reprezentata, inca doua dimensiuni: z - profunzimea - a treia dimensiune geometrica si t - timpul.


Nu consider fotografia o arta, ci mai degraba un limbaj. Fotograful insa poate fi artist, iar imaginile pe care mi le arata sunt viziuni.

Ei

Sora mea mai mica, Ana (Bucuresti, septembrie 2009)


Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le fac si nu reusesc pentru ca n-am timp, ma bat si ma scuip prea infocat cu sistemul (constient ca cu cat il lovesc mai tare, castiga). Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le spun dar nu mi se pare niciodata ca e momentul potrivit, am impresia ca isi pierd frumusetea sau sinceritatea in functie de cine, cum, unde, ce muzica, ce stele.
Am impresia ca am influentat vietile tuturor oamenilor care mi-au fost apropiati, daca e asa, nu stiu exact de ce. Ma intristez sa vad acum oamenii cei mai dragi mie invartindu-se intre proprii demoni, fara sa pot face nici un gest sa-i ajut. Inseamna intr-un fel ca-s invins si legat, pe de alta parte am ajuns sa am incredere in EI si-n mine si-am pornit-o pe propriul drum, fericit.
O lupta in care pierd si castig in continuu, cand mor si se termina, sa ma dai lor, in bucati!