vineri, 18 decembrie 2009

Stirile de la ora 5


Fara sa urmaresc vreodata telenovele sau stiri, mi se intampla des sa dau peste cate una, pe strada.
Plimbandu-ma prin Iasi acum doi ani, am ajuns in fata unor catacombe: "le-au descoperit, au sapat si n-au mai stiut ce sa faca cu ele, le-au lasat asa... aici a fost gasita o fetita omorata care fusese si violata. A fost un soc... ca sa se afle dupa aia ca faptas era fratele ei... Dupa asta au inchis catacombele"
Am ramas ingrozit, la fel ca si Dan care imi povestise; ne uitam unul la altul intrebatori, respirand abur:
"- nu stiu cum sa inteleg asa ceva..
- pai nici n-ai cum"

Din cand in cand, realitatea ma taie adanc, precum o lama de brici. Fara sa ma uit la televizor, ala e pentru prosti.
Sa fi constient unde te afli e primul semn ca esti slab.
Sarbatori fericite!

luni, 23 noiembrie 2009

Religie versus Credinta


Trebuie sa recunosc ca o buna parte din mine s-a invartit si se invarte in jurul credintei, iar mai demult se invartea in jurul cozii - sau al religiei. O vaga explicatie ar fi, anume ca m-am nascut la Breaza intr-o familie de preoti, tatal si unchiul meu fiind fii care au intrerupt 600 de ani, generatie dupa generatie de fete bisericesti mai mult sau mai putin importante.
Unul dintre cei 4 vecini (cu tot cu vecinul de sus, de pe terenul nostru nationalizat) ai copilariei mele a fost biserica, construita si ea de un stramos, pe terenul lui. A vrut, vorba aia, sa-si faca si omul un business.
Cand bunicul meu - Constantin Opris - a vrut sa plece in excursie cu scoala la Viena, tatal lui - Vasile Opris - i-a spus ca-i da voie daca ii face o cerere scrisa in limba latina, fara greseala. Dictata de fratele lui, Mihai Opris, scrisoarea a luat nota 10, pa pa! Mihai Opris, la 23 de ani, sublocotenent, licentiat in Drept si absolvent de Litere si Filosofie s-a hotarat sa nu-si paraseasca statia de transmisiuni de la Cotul Donului, desi fusese anuntat ca a cazut frontul, asadar a fost taiat in doua, cu drag, de mitralierele fratilor nostrii Rusi. Constantin Opris si-a luat doctoratul in Filosofia Religiilor la Strasbourg, s-a dus la o mica relaxare in camp cu domiciliu obligatoriu, dupa care, in drum spre casa, a facut escala la Sighet impreuna cu fraierii timpului.

Deci obligat intr-un fel sa gandesc, la un moment dat am ales sa nu cred in Dumnezeu, sau mai degraba nu in clasica lui reprezentare, crestina, palpabila sau singulara, mintea mea n-a putut nicicum sa rafineze concluzii, a trebuit sa-mi asum un drum.
Ce inseamna ca exista o "filosofia religiilor"?
Si totusi mai preotilor, mamelor, babelor, taranilor, tu, oricare... intreaba-te daca nu cumva cred mai mult ca tine, oricare eu

marți, 10 noiembrie 2009

Fereastra

Nu mai pot sa vad.
Ca sa vad, trebuie sa fiu liber, sa ma mulez pe cat posibil armonios pe ceea ce am in jur, imi fotografiez o stare, sunt facut responsabil de dovedirea unei senzatii, real, serios, onest fata de mine... Cum? Cand exista masa, casa, bani, sefi, cand trebuie neaparat sa fac ceva maine... e relativ, e moarte, ateu de carne si oase.
Timp, alb si negru.
Ma bucur sa cunosc si ca am cunoscut cativa oameni.
Am fost la un festival, am iesit sa ma plimb si sa fotografiez.
Astept, ma astept, pun linia pe-un geam si-o trag pe nas in 1/60 s.
Cred ca-s norocos, contin forme, umbre si iluzii, oamenii se decanteaza in pamant.
A fost sau n-a fost o fereastra de la un orfelinat deghizat in centru de tratament TBC?
Pune-ti un sac rupt pe cap si alearga-ti prietenii prin curte, sa vezi cat de tare te simti. Iti mai e frica de ceva?

luni, 12 octombrie 2009

O zi

Intr-o zi a ars primaria sectorului 1. Ce frumos a mai ars! As fi vrut sa fie ziua mea in ziua aia, sa ma simt special, ca un american.

Viata zoologica


Tigru siberian. Superb! La fel ca si mine, ca tine si ca ma-ta: in cusca.

miercuri, 7 octombrie 2009

Pe scurt, clic!

O fotografie are o sarcina grea. Definita de o latura fizica bidimensionala, pentru a deveni altceva decat o bucata de hartie sau o adunatura de pixeli colorati, trebuie sa asimileze inauntrul planului xy in care este reprezentata, inca doua dimensiuni: z - profunzimea - a treia dimensiune geometrica si t - timpul.


Nu consider fotografia o arta, ci mai degraba un limbaj. Fotograful insa poate fi artist, iar imaginile pe care mi le arata sunt viziuni.

duminică, 4 octombrie 2009

Ei

Sora mea mai mica, Ana (Bucuresti, septembrie 2009)


Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le fac si nu reusesc pentru ca n-am timp, ma bat si ma scuip prea infocat cu sistemul (constient ca cu cat il lovesc mai tare, castiga). Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le spun dar nu mi se pare niciodata ca e momentul potrivit, am impresia ca isi pierd frumusetea sau sinceritatea in functie de cine, cum, unde, ce muzica, ce stele.
Am impresia ca am influentat vietile tuturor oamenilor care mi-au fost apropiati, daca e asa, nu stiu exact de ce. Ma intristez sa vad acum oamenii cei mai dragi mie invartindu-se intre proprii demoni, fara sa pot face nici un gest sa-i ajut. Inseamna intr-un fel ca-s invins si legat, pe de alta parte am ajuns sa am incredere in EI si-n mine si-am pornit-o pe propriul drum, fericit.
O lupta in care pierd si castig in continuu, cand mor si se termina, sa ma dai lor, in bucati!

luni, 14 septembrie 2009

Urmari

De ceva vreme nu mai fotografiez, legatura mea cu aparatul foto, inevitabila cateodata, are (totusi) la ora actuala o forma predominant ideologica. Un an urat, impreuna cu resetarea in sistem data de selectia de imagini pentru sait mi-au pus camera pe birou si mi-au paralizat legaturile neuronale dintre ochi si degetul aratator de la mana dreapta.
Asadar, cuminte, atunci cand am timp, ma gandesc... la fotografie. Insumez idei, pun lumina, dau contrast, calculez expuneri, echilibrez volume, suprapun planuri, jonglez cu perspective. Cand totul e pregatit si ma multumeste, click! se aude undeva in interiorul stomacului, ochii sunt inchisi in ceata, bucurosi c-am mai batut un cui in rama urmatorului cadru pe care o sa-l vada...


vineri, 11 septembrie 2009

L-am atins

Noul, cel mai nou, ultimul meu sait e online. La inceput era proiectat sa aiba si o sectiune cu ceva "despre mine", insa am scos-o din lipsa de inspiratie. Vroiam sa pun macar un cv, insa nu-mi caut de lucru, plus ca nu cred ca cineva poate sa-mi ceara un shooting de advertising dupa ce imi vede saitu... decat daca are coaie, cel putin din cand in cand (femeie fiind).
Asadar, vroim sa-mi refac saitul, in consecinta m-am apucat de scormonit prin harduri. Dupa ceva timp, acum vreo doua luni am terminat selectia... si m-am desumflat. Nu-mi dadeam seama de ce as vrea sa-l mai public, am vazut ce am facut, ce fac, cum fac, mi-era suficient. Recensamantul avusese loc.
Dar pana la urma, usurel, a aparut online (multumesc Cristian!), incarcat cu ce-am facut eu in ultimul an-doi (in special): m-am plimbat intre munca si casa, cu familia in parc, prin Berlin, Iasi, Cluj, la metrou, la Breaza, la matusa acasa, cu aparatul la gat si film alb-negru (rar color) in el, fotografiind ce-mi place, cand si cum imi place.
Aseara-mi spunea un prieten ca ar vrea sa mai stam de vorba, el traind in Galati acum, insa pana apucam sa facem asta e bine macar ca poate sa-mi vada saitul, mai aude p-acolo ce zic. Imi place sa cred ca pot comunica cuiva ceva in felul asta. Cuiva in afara de mine.
Cred ca cel mai sincer raspuns pe care mi-l pot da la intrebrea "de ce fotografiez?" e ca ma fascineaza sa ma descopar, oarecum strain, intr-o fotografie. Sa ma vad pe mine de maine de peste o luna sau un an, astazi, acum! - ma gadila deci mai mult sa-mi simt evolutia ca individ, decat sa creez niste romantice bucle temporale, acestea din urma functioneaza mai degraba ca o pensie privata, pentru cand oi avea.. timp.

Intr-o perioada credeam ca pot sa fac pentru oameni mai multe decat Iisus (baiatul ala.. fiul lui Dumnezeu, de traieste colo sus) asta fiind in perioada mea de ultraidealism radical-extremist. Acum insa-s cu picioarele pe pamant, imi doresc doar sa va infig in piept o fotografie si s-o rasucesc adanc!

duminică, 16 august 2009

Flori de ultimavara

sau Strambe (ganduri) cotidiene 2


Strambe (ganduri) cotidiene

Ai calarit vreodata o vaca sau un bou?
Ti-ai placut?
Ti-ai dori?

miercuri, 22 iulie 2009

De-o vreme

Ultima perioada de timp m-a facut sa ma gandesc tot mai mult... la tot si-n special la oameni, la oamenii de langa mine.
..lipsa de raspunsuri nu ma mai satisface, din pacate (sau fericire) trebuie sa ma multumesc cu ce cred (sau ce simt)..
..imi staruie de-o vreme in minte o propozitie: "Visele nu se termina aici".
Nu stiu de unde mi-a intrat in cap, nu-mi dau seama ce inseamna, daca e vorba de o promisiune, o amenintare, o lupta, cearta sau impacare. A venit ca un fel de concluzie poate, la o promisiune, o lupta sau o impacare, a mea sau a oricui, cu oricine.

Imagineaza-ti fotografiile astea, fara rama sau margine...



marți, 14 iulie 2009

Intamplari coincidente


Ce titlu de film de Hollywood, ha!
Intamplarea a facut ca asta iarna sa ies intr-o zi de la birou si sa ma duc spre metrou la piata Victoriei (a lu tanti Victoria din Munteni Buzau, sora lu' tanti Stana, da!).
Intamplator aveam aparatul foto la mine si intamplator m-am gandit sa fac poza care intamplator imi venise in minte cu o zi inainte, cand, trecand intamplator pe la metrou in drum spre casa, am vazut din intamplare ca un panou mare publicitar contura foarte frumos oamenii care intamplator coborau scarile pe sub el.
Tot din intamplare, in aparat aveam un film de iso 400, care a fost expus din intamplare ca iso 800, plus ca atunci cand am invartit rotita magica de on/off, s-a dus, culmea!, pe setarile manuale de expunere, care erau potrivite intamplator la 1/30 si f 1.4.
Iarna fiind, intamplarea facea ca oamenii sa fie imbracati in haine de culori inchise, iar printr-o ciudata intamplare, in locul unde am facut eu focus, a aparut conturata de lumina de la panoul de reclama o femeie, care (intamplator) purta o jacheta gri deschis. In timpul asta (1/30), intamplator, foarte aproape de mine a trecut un barbat, care mi-a acoperit cu umbra o buna parte de cadru, mai ales ca am si alunecat intamplator pe trepte inspre el, ca sa para ca din intamplare are o legatura cu femeia din focus.
Intamplator.

miercuri, 1 iulie 2009

Armata e cu noi

Un prieten al meu facea poze intr-o zi la metrou. La un moment dat vine la el un jandarm:
-Nu aveti voie sa fotografiati!
-Sorry?!
-Nu aveti voie sa fotografiati, nu e vo-ie!
-Sorry?! Do you speak English?
Se apropie alt jandarm de de ei si-i spune astuia care insista sa explice ca nu e voie:
-Lasa-l ma, da-l in pula mea, nu vrezi ca nu-i roman? Lasa-l sa faca poze, sa vada si aia cum traim noi!

marți, 30 iunie 2009

Copiii sunt geniali

Am des impresia, uitandu-ma la fimiu, ca aveam sanse sa fiu mai destept daca reuseam sa-mi conserv intr-un fel inteligenta din copilarie. Intotdeauna mi-au placut oamenii cu o inteligenta bruta, la pachet, nefinisata, iar copiii sunt cazurile de genul asta mult mai des intalnite decat adultii.

Urcati in turnul Eiffel intr-o buna zi, Vincent (tatal) si Teophile (pustiul lui), se uitau in jos la oras. Cand a vazut Teophile masinile si oamenii de pe strada, ii spune lu taica-su: tata! te rog, imi iei si mie o masinuta din aia mica?!

Cand a vazut poza de mai jos, unul dintre pustii lui Cristi a zis:
- Nenea maree!


"-Ce gust are sifonul?
-De picior amortit"

luni, 22 iunie 2009

Berlin vs Bucuresti

Diferenta intre alb-negru si color e ca, atunci cand aleg intre ele, prefer alb-negru.
Transfigurarea realitatii pare completa cand mi se arata in nuante diferite fata de cele in care sunt obisnuit sa vad, iar pentru a-mi satisface nevoia de a Relata "ceva", instrumentul vizual prin care incerc sa o fac, trebuie sa fie cat mai putin atins de ne-esentialul imediat perceptibil - si anume culoarea, ea fiind mai degraba potrivita unei Constatari a aceleiasi realitati.

Ca o parte a parerii mele personale despre orasele din titlu, vin urmatoarele doua fotografii si poate, la un moment dat, o serie.. de paralele.



Ordinea e inversa, la fel ca in orice altceva... scris sau altcumva... inchis intre monoliti de beton... in Bucuresti, care totusi, spre sadica mea placere, e gri.

marți, 26 mai 2009

Pink Floyd

Come in here, Dear boy, have a cigar.
You're gonna go far...
You're gonna fly high
You're never gonna die,
You're gonna make it, if you try
They're gonna love you.


vineri, 15 mai 2009

PLANURI de sait NOI

Am hotarat de ceva timp sa-mi refac saitul, sper ca intr-o luna-doua-trei sa fie ELIBERATA noua versiune. Asa o sa pot un an-doi-trei sa nu ma gandesc la el, sau cel putin sa nu mi se para ca e/sunt in urma. M-am gandit totodata sa ma retrag din Şi asa mica mea viata sociala de fotograf, sperand/crezand ca asta imi va face incercarea de exprimare cu ATAT mai personala.

marți, 21 aprilie 2009

Casa & teren

Povestea un cunoscut de-al meu cand a iesit din puscarie, ca un baietan de prin cartier, initiat de el intr-ale jmecheriei, devenise intre timp mare golan, demn de respect deci. Si ca sa-si marcheze teritoriul nou capatat, incerca in fel si chip sa-l impresioneze pe Andrei, etalandu-si fortele capatate cat timp el fusese la mititica.
"-... a vrut frate sa-mi mai arate ce e nou prin oras si m-a dus la nu stiu ce bar de fite, cocteiluri, gagicute.. si la sfarsit cand a venit nota de plata, a vrut sa plateasca el, ca chipurile avea bani. I-am zis: stai ma calm, nu baga mana in buzunar, ca-ti pica dreacu fasolea!"

Vreau sa-mi cumpar un apartament; daca aparatul pe care-l foloseam avea in loc de buton, un tragaci, cred ca aveam si bani pentru el.

miercuri, 15 aprilie 2009

luni, 13 aprilie 2009

Unsharp my mask


Cu ce aparat? Ce obiectiv? Ce timp? Ce iso?
Toate, oricare.

joi, 9 aprilie 2009

Peoplez

A fi, sau a nu fi? - varianta majoritatii.


frate fratioare baietii jmecherii fetitele din club fane gigi porbagaj zmantana seminte clabuci munte 2 ori 3 ori 3 ori doua buze craci buci fut.
Pentru ca daca dragoste nu e, intr-un colt pe etajera, nimic nu e! Nu?

Cred ca in maxim 10 legaturi, putem spune ca ne-am tras-o cu oricine de pe planeta. I-am tras-o unei tipe care a avut un iubit cantaret care i-o trasese unei prezentatoare care s-a culcat cu enrique iglesias care i-o trage lu kurnikova. Deci putem fi mandri.
Haha! -De unde ai sida?
Pai de la tipu care o are de la tipa care cu tipii, dintre care ala o are de la ala, care cand era beat cu jenna care de la leonardo di caprio.
Vaaaaii, fata, nu pot sa creeed! Leoooo!!!!!

Azi

Ma intristeaza sa vad atat de multi oameni care (doar) ar putea fi frumosi.
Am ales sa fiu eu, indiferent de faptul ca poate-i mai greu asa, constient insa ca TOTI suntem egali in fata timpului.

-Vrei sa stii ceva inainte sa pleci?
-Da.
-Spune!
-Ce gust are amar pentru tine Doamne?
-De lumanare


Îngere palid...

Îngere palid, îţi e mister
Cum că a lumei valuri şi şoapte
Este durere şi neagră noapte
Pe lângă cer?

Nu ştii tu, înger, oare să zbori,
Să laşi pământul, trista ruină?
De-ţi place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ţine
În nişte lanţuri ţesute-n rai.
Demult zburai tu în lumi senine ­
De nu iubeai.

Mihai Eminescu

miercuri, 25 martie 2009

Arta con carne


Iute e un gust, dar nu si pentru fund.

luni, 23 martie 2009

Fara titlu

Ce rece ti-e Doamne astazi lumina,
Ce dulci imi par pacatul si vina
Si umbra trecuta a scumpei dureri
Si tot ce ma cheama in ziua de ieri.

Radu Anton

vineri, 27 februarie 2009

Leapsa

De la Doru:
Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures. Pick the 4th picture in that folder. Explain the picture. Tag 4 people to do the same.



Ma speriasem un pic, pentru ca urmatoarea imagine nu-mi placea, dar culmea face ca a -4- a asta, mi-e draga, nu-i nevoie sa trisez :))
Explicatia e simpla: David - fiu si Ingrid - sotie in drum spre supermarket (ala de tabla din spate). Aparatul il aveam la mine, nu intamplator, e un kg in plus la masa corpului meu.

Catalina , Cristi , Carmen si Andrei : LEAPŞAAA!

Breaza


In camera asta cred ca am visat cel mai mult. Ganduri intortocheate, ca ramurile unui copac ce putea sa simta.. pe scaun la masa, cu pix sau stilou in mana, priveam pe geam ore in sir, notand rar cate o fraza scurta, ce-ar fi trebuit sa comprime inauntrul ei, toate cele 132 de semne de intrebare si 78 de stari pe care le avusesem.
Nu stiu cat a ramas din ce era atunci.. folosind statistic regula de 3 simpla, pot spune ca: daca mergi foarte mult cu trenul, cresc sansele sa deraiezi; si sa te trezesti acasa...

Pe masa

Cu o craiasa
A lumii mireasa.

luni, 9 februarie 2009

Mai putin de 1000 de cuvinte


Cand am abandonat facultatea, parca am iesit din pestera...

marți, 13 ianuarie 2009

Arta contemporana

Am fost surprins sa ma lovesc, mai mult sau mai putin intamplator, de diverse creatii -in special fotografice- artistice contemporane, pentru ca n-am inteles de unde pana unde, cum, de ce si nimic. Poate sunt de moda veche (mi s-a mai spus) sau am mintea un pic mai inceata, poate n-am sufletul indeajuns de deschis, dar principiile pe care m-am construit si in functie de care judec ceea ce vad, sunt total incompatibile cu... aberatiile defecto-prostesco-conceptuale care mi-au ajuns in fata ochilor ca fiind operele unor suflete tinere (sau nu) de artisti contemporani. De ce ma omule nu e bine sa citesti un Iarovici si e mai bine sa faci poza defocusata, cu blitz, la o balega mustind si sa te repezi cu ea, in primele tale 2 luni de fotografie, pe peretele unei galerii de "arta"? Tine prosteala asta? Ar fi oare multi in stare sa-si tina 30 de ani pe perete un tablou cu asa ceva? Da, normal!
Ultima data cand m-am imbatat, s-a intamplat la Talea, cu Mircea, pe un frig incredibil (din cauza ca nu mai fusesem demult) pentru perioada aia a anului. Dupa ce ne-am ciocnit sticlele de vreo 6-7 ori, de-a lungul mai multor discutii, am inceput sa facem poze... oarecum contemporane.

Nu dupa mult timp, a inceput sa ne amuze si in acelasi timp sa ne antreneze pozatul, mai ales ca inotam in bezna.

Cred ca am avut un noroc fantstic ca ne-am nimerit la Talea, locul ala e inconjurat de misticism si de forte creative care razbat vazduhurile transversal si longitudinal aproape tot timpul anului, in special toamna cand ocazional mai rasare cate o aurora de stele care se lovesc la orizont de pamant, intra in casele oamenilor si pe strazi - se urca pe stalpi.

Dragostea era peste tot, ne-am distrat ca-n paradis (scuze parinte, nu stiam ca nu-i voie).

Ce vreau eu sa spun e ca, as fi inteles fotografiile contemporane pe care le-am vazut, daca aveau vreo finalitate, daca m-ar fi facut sa cred ca erau facute cu discernamant, ca "click" s-a auzit intai in creier, nu a fost transmis de un spasm in somn, muschilor degetului inelar de la piciorul de pe aparatul foto, uitat deschis, chiar daca era cineva beat in camera macar.
Nu sunt nici un batranel indarjit, nici Cristian Tudor Popescu, dar decat sa va pozati penisul de cate ori are o erectie contemporana, mai bine mancati o inghetata domnilor.


Na, c-am spus-o!

joi, 8 ianuarie 2009

Caini

Cel mai mult am avut 6 la Breaza, acum nu mai am decat 3, unul e bolnav. Pisicile nu-mi plac, la fel ca si canii de talie foarte mica, imi par mai potrivite pentru stapani - femei.
Ma bate gandul sa iau unul pentru apartamentul din Bucuresti, dar in afara de spatiul mic in care o sa trebuiasca sa ne inghesuim cu unul in plus, ma intristeaza sa-mi imaginez diferenta uriasa intre libertatea pe care o au Mili, Eca si As in gradina la Breaza si griul monoton in care o sa traiasca noul venit.



Il tineam pe As legat intr-o perioada, din cauza ca era destul de rau cu multii musafiri care ajungeau pe la noi. Intr-o buna zi de vara, facea sarmanul animal un scandal monstru cand ma vedea, special ca sa-i dau drumul, nu-i mai placea deloc umbra de la sipica sub care statuse de cateva zile bune. Asa ca, m-am dus si i-am dat drumul... s-a mutat 10 metri mai departe de cotet si s-a culcat linistit.

Bucuresti

In ciuda aparentelor, Bucuresti este un oras stins.