Copiii sunt geniali

Am des impresia, uitandu-ma la fimiu, ca aveam sanse sa fiu mai destept daca reuseam sa-mi conserv intr-un fel inteligenta din copilarie. Intotdeauna mi-au placut oamenii cu o inteligenta bruta, la pachet, nefinisata, iar copiii sunt cazurile de genul asta mult mai des intalnite decat adultii.

Urcati in turnul Eiffel intr-o buna zi, Vincent (tatal) si Teophile (pustiul lui), se uitau in jos la oras. Cand a vazut Teophile masinile si oamenii de pe strada, ii spune lu taica-su: tata! te rog, imi iei si mie o masinuta din aia mica?!

Cand a vazut poza de mai jos, unul dintre pustii lui Cristi a zis:
- Nenea maree!


"-Ce gust are sifonul?
-De picior amortit"

Berlin vs Bucuresti

Diferenta intre alb-negru si color e ca, atunci cand aleg intre ele, prefer alb-negru.
Transfigurarea realitatii pare completa cand mi se arata in nuante diferite fata de cele in care sunt obisnuit sa vad, iar pentru a-mi satisface nevoia de a Relata "ceva", instrumentul vizual prin care incerc sa o fac, trebuie sa fie cat mai putin atins de ne-esentialul imediat perceptibil - si anume culoarea, ea fiind mai degraba potrivita unei Constatari a aceleiasi realitati.

Ca o parte a parerii mele personale despre orasele din titlu, vin urmatoarele doua fotografii si poate, la un moment dat, o serie.. de paralele.



Ordinea e inversa, la fel ca in orice altceva... scris sau altcumva... inchis intre monoliti de beton... in Bucuresti, care totusi, spre sadica mea placere, e gri.