miercuri, 8 decembrie 2010

Ma gandesc si pozitiv

Pot spune ca fac asta in general, desi la prima vedere multi ar spune ca nu. Imi place insa sa fac haz de necaz si sa ma plang ca fata mare la prima... degustare.
De ceva timp mi-a stat si probabil o sa-mi mai stea pe cap gandul - sub forma relativa de intrebare, ca sunt pesimist.
In consecinta, am hotarat printre altele sa incerc sa fac cat mai multe fotografii pozitive. Privind suportul pe care le-am inregistrat, pot spune ca am reusit, in schimb in ceea ce priveste ideologia sau tematica imaginilor bag seama ca mai am un pic de lucru.









...nu am putut sa ma abtin din ras. Lemnul care crapa in alta parte decat il lovesti; fotografia fiind lemnul si eu toporul, lemnul stiind totusi unde crapa, eu ca toporul ma astept sa vad altceva, nu niste obiecte care mi-au sarit aiurea in aparat si pe pelicula, erau de fapt copii veseli in iarba, dragoste multa si fericire.
Rolul meu e mic, asta e fotografia care mi-a fost data sau careia i-am fost dat in scurtul timp cat dureaza declansarea.
In rest.. sunt pozitiv aproape oricand si-mi doresc sa vad oameni pozitivi, dar care gandesc.

vineri, 8 octombrie 2010

Anunt

Am in minte o serie de simplificari in planurile personale, cel putin in ceea ce priveste fotografia. Asadar, am hotarat sa schimb fata, sau mai degraba sufletul, saitului meu si anume viitoarea sa transformare intr-un portofoliu comercial.
Motivele sunt diverse, in special legate de scaderea apetitului pentru socializare in domeniul fotografiei - cea pe care-mi place s-o fac si pe care in cele ce urmeaza o s-o tin acasa in volume (sper) din ce in ce mai mari.
In prima faza am redus saitul (www.constantinopris.com) la o forma in care tot continutul lui poate fi vizionat in apoximativ 80s (recomandat cu 8-9-10 secunde pentru fiecare categorie/imagine) si banuiesc ca in scurt timp (o luna, doua, trei) sa fie gata slefuit noul lui, mic suflet.


luni, 20 septembrie 2010

Am murit? Nu inca.

Era o replica in "The thin red line" similara cu titlul postului.
Pe sub poarta schei in Brasov trece o strada cu o gradinita in fata careia sunt niste semne de parcare interzisa, sub forma de X desenat pe asfalt.
Si mi-a spus cineva ca scriu rar pe blog, n-am putut decat sa aprob, uitandu-ma in alta parte pe messenger, ca nu cumva sa-si dea seama ca mi-am dat seama ca cineva candva intra pe blogul MEU. Iar Darius cand n-a primit raspuns la intrebarea "ce semnifica poza asta?" e ca nu avusesem timp sa-mi dau seama ca inseamna ca fac pauza de voi, Desi stiam, Nu le legam, Pe cap eu alta treaba aveam.


Fara conditii. Cine-i curios sa vada ce fac, cu siguranta n-are timp sa afle sau eu n-am timp sa spun. Fac multe, sau altfel spus: teoretic fac bine. Iuu! uu! Eu! eu eu u u u

luni, 19 iulie 2010

miercuri, 14 iulie 2010

Din cauza

Mi-am dat seama ca pentru e perioada incerta de timp m-am scapat din frau, am intrat complet in costumul imblanit si transpirat de calduros al animalului om. Ultimele ramasite din mine le regasesc in fotografiile pe care tot mai rar le-am facut.
Salvarea, te-as calca cu salvarea, privind, sa-mi simti pe buze marea.
Durere, de placere, ma-mbrac in tacere.
Cateodata.






Oameni alearga cu pumnii stransi si capul inainte spre zidul individualitatii, de care se izbesc intr-un orgasm fals, prelungit in penibil peste presurile cu Stefan cel Mare din masina si peste sani mai bronzati ca sfarcurile.
-Sarumana, cu Alexandru va rog!
-Nu se poate, e ocupat sa fie diferit.
-Bine, spuneti-i ca nu l-am cautat eu, dar ma gasesc. Daca ma caut, probabil or sa vrea sa ma interneze.

luni, 21 iunie 2010

Shukar colectiv

Ca tot am fost la reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului, incercam mai devreme de zor sa gasesc o poza care sa-mi aduca aminte de ceva. Mi-am dat seama ca de fapt cautam o stare.



Poate asta, dar nu-s sigur.


...am gasit, asta e

joi, 25 martie 2010

Fara preferinte

Am in gand de ceva vreme sa zic o treaba pe blog acilea, dar nu stiu cum sa o spun sa sune cum gandesc. De obicei imi place sa fiu direct... nu beau, nu fumez, ascult numai Michael Bolton si Celine Dion... stai ca nu era asa, hm.
Am hotarat intre timp sa nu mai zic ce era de zis, n-am timp (de expunere).
...sa ma mai iau un pic de cele sfinte?... nu, ma abtin, cu toate ca e o tema pe care vrand-nevrand mi-o asum in timp.
...ma gandeam mai devreme ca tre sa fac o serie de printuri candva, pe care sa le expun pe balustrada strazii de la Talea. Sa se cheme (seria = proiectul - ca sa sune mai academic)"Bucurestiul meu drag" - la fel ca gruparea foto cu acelasi nume din acelasi oras. Consider ca am dreptul, ba mai mult - mi-e necesar sa-mi dau cu parerea despre Bucuresti. Daca nu convine cuiva titlul, o varianta ar fi "Bucurestiul vostru drag"



Nu?
Ai zice ca-s un suparat, dar sunt de toate nu-i problema, vorba lu Lehene: "sunt ok frate, totul e conform planului" razand cand eu l-am intrebat suspect si foarte serios daca e normal la cap.

...au fost, zburau, scame de ingeri adunati de bunica pe trepte in caciula copilariei mele, odata. Inca o cred, se-ntrec cu mine, brazi impuscati de ulii pictati pe piept cu primul pas, in jos gradina cuprinde sunet de soare in iarba, canapea stricata in reflexie de icoana deasupra capului in geam te vedeam, cand fumam codrii.
Ci-c!
Arata-mi si mie poza! Ieri, ca sa mi-o pun maine la birou in cafea si s-o beau cu capul pe masa.

miercuri, 10 martie 2010

To film or not to film?

A trecut ceva vreme de cand n-am mai developat un film, nici n-am prea facut poze dealtfel. Ultima data am dus 10 filme la laboratorul ala din spatele Cocorului - "Foto profesional". Niste Rollei r3 trase la iso 800; mai dusesem si inainte cu tot cu revelator special pentru ele.
Dupa o saptamana vad filmele, dezastruos expuse, chipurile din vina mea: "sunt un pic cam intunecate, ati tras cam jos.." desi mai trasesem, vorba aia, 20 de filme in aceleasi conditii, pe aceleasi strazi, la aceeasi lumina gri de bec, n-am spus nimic, am inghitit sec de mai multe ori acasa in timp ce scanam si mi-am zis ca probabil sunt filmele stricate: "de asta le dadeau aia in Germania ieftin, ca sa scape de ele, ca-s mancate, expirate, voalate gata, distruse... of, uite 5 cadre cu toti copiii in gradina la Breaza facute praf, sper sa scot ceva din ele in Lightroom.."
Amarat, mergand singur Iarna Pe Ulita cu un nor negru ce tuna deasupra capului si-mi baga vant pe sub urechile de la caciula, in urechi, ma gandeam daca nu cumva "e mai bine sa trag pe digital, din pacate n-am timp de film... cand oi avea timp le developez eu sau daca oi avea mai multi bani, le duc la Imatec sau le trimit in Germania".
Si-am mai luat de cateva ori digitalul in mana, mi-a prins bine sa mai declansez oricum si oricat, am mai facut totusi si pe film... pregatit de fiecare data sa trag in gol fiecare cadru.
Acum vreo luna imi propun sa imi developez ce filme expuse mai am prin sertare, reusesc sa uit de 15 ori si sa n-am chef de tot atatea, pana duminica trecuta, cand, iau decizia ca a sosit momentul... adevarului.
Gasesc doua Rollei r3 expuse si inca 3 Rollei retro. Decid sa developez R3-urile, ca erau trase la iso 800 (ca primele developate bine in revelatorul meu, in spate la Cocor acum mult timp) si cele care imi ridicau cel mai mare semn de intrebare.
Revelator, termometru, tanc, apa plata, ceas, seringa. Ma duc in baie, sting toate luminile, imi pun o patura in cap si in 5 minute reusesc sa bag filmul pe tambur, inchid tancul si ma apuc de diluat substantele in bucatarie. Reusesc sa fac tot, revelator Rollei RHS, dilutie 1+7, tin filmul 18 minute!!! in el, fac baie de stop rudimentara in apa multa, doua minute, dupa care bag fixatorul 4..5..6 (ca nu mai stiu cat).. 7minute Gata!, spal bine in jet de apa tancul 3 minute si... scot tamburul cu film sa-l vad ca nu mai pot!!!
Se vad cadrele separate, par destul de bine conturate marginile... spal 5 minute filmul pe tambur in jet de apa, clatesc la sfarsit cu apa plata, ma duc cu el in baie, il desfac... sunt vreo doua cadre cam intunecate (albe pe film) restul par bune. Ma apuc rapid de celalalt film, iese gata dupa o ora, detalii peste tot, gri neutru foarte bun... zambesc.
Primul film se uscase, il tai, il bag in scanner si incep... termin si jumate din al doilea film de scanat, e 3 dimineata, ma culc.
Am aflat in cateva ore, eu-fotograful-amator, ca "Foto Profesional" nu e profesional, nu cand tre sa puna omu-si-nu-masina mana si ca, in consecinta, imi trebuie timp sa developez singur filmele, ca bani - ca si Iliescu - n-am. Digital? Trag si pe digital, de ce nu? Orice.


miercuri, 17 februarie 2010

Cei trei boschetari

Daca as analiza imaginea asta (de la jumatea textului) ca pe o metafora (cum dealtfel fac) as zice ca copiii astia sunt, o sa creasca si o sa moara. Prin analogie cu trei elemente: ei, scarile si liniile paralele de sus.
In mod normal ma duce imediat gandul la sanse si probabilitati, cu variabile ce tin de loc, timp, familie si individ. M-am nascut acolo, ieri, intr-o familie de boschetari si sunt foarte prost.
-Ce pot sa-mi mai doresc de la viata?
-Coca-Cola.
Pot asadar spune ca metafora asta poate fi privita de o persoana indeajuns de creativa, ca o axioma. Asa e si gata.


Ma intrebam azi la birou la un moment dat de ce oare nu s-a descoperit pana acum nici o icoana care trage basini? Sa plateasca credinciosii bani grei pentru o mostra minuscula de gaz de esapament sacru, pentru ca in caz de ananghie, sa desfaca pur si simplu recipentul si sa inhaleze duh sfant, scapator de probleme, iertator de pacate, invietor de morti, datator de viata vesnica, samd.
Dar poate latura umana a zeitatii nu e tocmai aia care sa aiba nevoie la baie vreodata.

Fac ce fac si iar ma iau de alea sfinte, poate din cauza ca nu cunosc asa multi oameni cu care sa ma cert, sau din cauza ca e cel mai la-ndemana loc unde sa-mi las libera imaginatia.
Cand sunt serios, pot spune ca religia a venit ca un echivalent pentru oamenii care nu stiu sa iubeasca, ca o frica pentru cei ce nu pierd nimic in lupta cu legile, ca un prieten pentru cel singur. Un epsilon - o cantitate pozitiva neglijabila care ne umple goluri aleatoare. E un lucru genial care din pacate cade prada marketingului (prost!).
Nimic nu-ti mai zic, ma bag in pat, acult Pink Floyd.

marți, 19 ianuarie 2010

Breaza - Bucuresti, 1ora40min intarziere



Breaza, Breaza.
Ca sa fiu sincer si explicit
salvare, mancare, ocare,
negru, jos, integru,
bere, burti, manele
jeg, merg, trec zadarnic zilele in bucuresti

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Militant pentru voie buna


Cimitirul evreiesc, gard comun cu evanghelic; Berceni, langa Belu. Ma intreb gardul cui apartine, l-au facut impreuna?
Dar sarma ghimpata? ...s-au gandit probabil ca e buna impotriva jefuitorilor de morminte... ori sa nu sara cumva mortu gardu de la evanghelici sa se bage in pat langa evrei. Ori unii ori altii, ori deopotriva nu vor sa-si pateze sangele.
Sau poate au pus-o acolo, in caz ca vrea cineva sa faca o poza, sa fie...

vineri, 15 ianuarie 2010

Feedback

- Pune banda in magnetofon, ne pregatim sa ornam pomul de Craciun intr-o petrecere tarzie.
- Cine suna la usa?
- Joy Division - New dawn fades

Alaltaieri Luci: "intrebarea e, de ce urasti asa mult viata?"
Azi Cosmin: "cand ii faci Ioanei niste poze mai vesele?... ti-am zis si la expozitia aia din Cluj ca mi s-au parut triste pozele.."

-Ai dat drumul la banda?
-Nu, era cineva la usa.
-Bine, hai!

eu azi: