Arta contemporana

Am fost surprins sa ma lovesc, mai mult sau mai putin intamplator, de diverse creatii -in special fotografice- artistice contemporane, pentru ca n-am inteles de unde pana unde, cum, de ce si nimic. Poate sunt de moda veche (mi s-a mai spus) sau am mintea un pic mai inceata, poate n-am sufletul indeajuns de deschis, dar principiile pe care m-am construit si in functie de care judec ceea ce vad, sunt total incompatibile cu... aberatiile defecto-prostesco-conceptuale care mi-au ajuns in fata ochilor ca fiind operele unor suflete tinere (sau nu) de artisti contemporani. De ce ma omule nu e bine sa citesti un Iarovici si e mai bine sa faci poza defocusata, cu blitz, la o balega mustind si sa te repezi cu ea, in primele tale 2 luni de fotografie, pe peretele unei galerii de "arta"? Tine prosteala asta? Ar fi oare multi in stare sa-si tina 30 de ani pe perete un tablou cu asa ceva? Da, normal!
Ultima data cand m-am imbatat, s-a intamplat la Talea, cu Mircea, pe un frig incredibil (din cauza ca nu mai fusesem demult) pentru perioada aia a anului. Dupa ce ne-am ciocnit sticlele de vreo 6-7 ori, de-a lungul mai multor discutii, am inceput sa facem poze... oarecum contemporane.

Nu dupa mult timp, a inceput sa ne amuze si in acelasi timp sa ne antreneze pozatul, mai ales ca inotam in bezna.

Cred ca am avut un noroc fantstic ca ne-am nimerit la Talea, locul ala e inconjurat de misticism si de forte creative care razbat vazduhurile transversal si longitudinal aproape tot timpul anului, in special toamna cand ocazional mai rasare cate o aurora de stele care se lovesc la orizont de pamant, intra in casele oamenilor si pe strazi - se urca pe stalpi.

Dragostea era peste tot, ne-am distrat ca-n paradis (scuze parinte, nu stiam ca nu-i voie).

Ce vreau eu sa spun e ca, as fi inteles fotografiile contemporane pe care le-am vazut, daca aveau vreo finalitate, daca m-ar fi facut sa cred ca erau facute cu discernamant, ca "click" s-a auzit intai in creier, nu a fost transmis de un spasm in somn, muschilor degetului inelar de la piciorul de pe aparatul foto, uitat deschis, chiar daca era cineva beat in camera macar.
Nu sunt nici un batranel indarjit, nici Cristian Tudor Popescu, dar decat sa va pozati penisul de cate ori are o erectie contemporana, mai bine mancati o inghetata domnilor.


Na, c-am spus-o!

Caini

Cel mai mult am avut 6 la Breaza, acum nu mai am decat 3, unul e bolnav. Pisicile nu-mi plac, la fel ca si canii de talie foarte mica, imi par mai potrivite pentru stapani - femei.
Ma bate gandul sa iau unul pentru apartamentul din Bucuresti, dar in afara de spatiul mic in care o sa trebuiasca sa ne inghesuim cu unul in plus, ma intristeaza sa-mi imaginez diferenta uriasa intre libertatea pe care o au Mili, Eca si As in gradina la Breaza si griul monoton in care o sa traiasca noul venit.



Il tineam pe As legat intr-o perioada, din cauza ca era destul de rau cu multii musafiri care ajungeau pe la noi. Intr-o buna zi de vara, facea sarmanul animal un scandal monstru cand ma vedea, special ca sa-i dau drumul, nu-i mai placea deloc umbra de la sipica sub care statuse de cateva zile bune. Asa ca, m-am dus si i-am dat drumul... s-a mutat 10 metri mai departe de cotet si s-a culcat linistit.

Bucuresti

In ciuda aparentelor, Bucuresti este un oras stins.