Sunt rasist

Dacă extinderea sufletului mă transformă in nimic, daca ma duce pe margine, in limbo? Nevoia de a crede in ceva, ca salvare, m-a făcut să cred ca pot ieși bineînțeles, insă nu inainte de a duce o luptă (nu ma pot intoarce fără trofeu).
Cred că, dacă după viață mai vine ceva, atunci ceva-ul cu siguranță nu e accesibil tuturor. Imi pare rău, nu ne reîncarnăm împreună!
Abia atunci un milion de cretini se va echilibra cu unul, doi sau o mână de oameni. Totul se transformă, probabil existăm aici ca stadiu și sigur in acest moment se nasc mii de oameni ce urmează să evolueze in boi, vaci și maimuțe. Cuu uhh u! I i i i i i i i! A! a! a! a! a! a! a! a!
Proștiilor, huo!
Prostia nu se ia, mai degrabă inhibă evoluția celuilalt. Pentru asta există insă imaginație, carți, pictură, pești, copaci și pietre. Să iți dai cu ele in cap.

Intrebari

Omul e subiect sau obiect?
Compozitia mea, rigida, inflexibila, handicap? nevoie de ordine?
Sunt deasupra sau in slujba subiectului?
Idilic?
E imaginatie? realitate?
Limbaj? Expresie?
Sunt retro? De ce exista curente? E ceva ce s-a facut definitiv, nu mai poate sa se evolueze intr-acolo?
De ce sa vreau sa mint? Sa fotografiez zambete zile in sir..?
Se cauta expresie, mai bine prefer valoare simbolica?

Comunicăm mult peste nivelul cuvintelor, de asta ca exemplu, relațiile la distantă, in majoritatea cazurilor nu au sorți de izbândă. Cum poți fi obsedat de o singură temă?
Ce am gândit cînd am facut "clik"? Adică in 1/250 s? Păi mă gândeam că...
Simțurile mele erau intinse pe pământul din jur, fără raportare la timp, prezentul ca extindere a spiritului, acoperind o lume, două, trei. Bine și rău in armonie, luptă pentru impăcare, om, zeu, animal, eram râu, sunet, tot.

Cateodata, hm

Mă descurc și-ncurc,
Cobor scări și urc
Căutând o carte
Descifrată-n toate.