Dacă extinderea sufletului mă transformă in nimic, daca ma duce pe margine, in limbo? Nevoia de a crede in ceva, ca salvare, m-a făcut să cred ca pot ieși bineînțeles, insă nu inainte de a duce o luptă (nu ma pot intoarce fără trofeu).
Cred că, dacă după viață mai vine ceva, atunci ceva-ul cu siguranță nu e accesibil tuturor. Imi pare rău, nu ne reîncarnăm împreună!
Abia atunci un milion de cretini se va echilibra cu unul, doi sau o mână de oameni. Totul se transformă, probabil existăm aici ca stadiu și sigur in acest moment se nasc mii de oameni ce urmează să evolueze in boi, vaci și maimuțe. Cuu uhh u! I i i i i i i i! A! a! a! a! a! a! a! a!
Proștiilor, huo!
Prostia nu se ia, mai degrabă inhibă evoluția celuilalt. Pentru asta există insă imaginație, carți, pictură, pești, copaci și pietre. Să iți dai cu ele in cap.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu