Salvarea, te-as calca cu salvarea, privind, sa-mi simti pe buze marea.
Durere, de placere, ma-mbrac in tacere.
Cateodata.




Oameni alearga cu pumnii stransi si capul inainte spre zidul individualitatii, de care se izbesc intr-un orgasm fals, prelungit in penibil peste presurile cu Stefan cel Mare din masina si peste sani mai bronzati ca sfarcurile.
-Sarumana, cu Alexandru va rog!
-Nu se poate, e ocupat sa fie diferit.
-Bine, spuneti-i ca nu l-am cautat eu, dar ma gasesc. Daca ma caut, probabil or sa vrea sa ma interneze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu