L-am atins

Noul, cel mai nou, ultimul meu sait e online. La inceput era proiectat sa aiba si o sectiune cu ceva "despre mine", insa am scos-o din lipsa de inspiratie. Vroiam sa pun macar un cv, insa nu-mi caut de lucru, plus ca nu cred ca cineva poate sa-mi ceara un shooting de advertising dupa ce imi vede saitu... decat daca are coaie, cel putin din cand in cand (femeie fiind).
Asadar, vroim sa-mi refac saitul, in consecinta m-am apucat de scormonit prin harduri. Dupa ceva timp, acum vreo doua luni am terminat selectia... si m-am desumflat. Nu-mi dadeam seama de ce as vrea sa-l mai public, am vazut ce am facut, ce fac, cum fac, mi-era suficient. Recensamantul avusese loc.
Dar pana la urma, usurel, a aparut online (multumesc Cristian!), incarcat cu ce-am facut eu in ultimul an-doi (in special): m-am plimbat intre munca si casa, cu familia in parc, prin Berlin, Iasi, Cluj, la metrou, la Breaza, la matusa acasa, cu aparatul la gat si film alb-negru (rar color) in el, fotografiind ce-mi place, cand si cum imi place.
Aseara-mi spunea un prieten ca ar vrea sa mai stam de vorba, el traind in Galati acum, insa pana apucam sa facem asta e bine macar ca poate sa-mi vada saitul, mai aude p-acolo ce zic. Imi place sa cred ca pot comunica cuiva ceva in felul asta. Cuiva in afara de mine.
Cred ca cel mai sincer raspuns pe care mi-l pot da la intrebrea "de ce fotografiez?" e ca ma fascineaza sa ma descopar, oarecum strain, intr-o fotografie. Sa ma vad pe mine de maine de peste o luna sau un an, astazi, acum! - ma gadila deci mai mult sa-mi simt evolutia ca individ, decat sa creez niste romantice bucle temporale, acestea din urma functioneaza mai degraba ca o pensie privata, pentru cand oi avea.. timp.

Intr-o perioada credeam ca pot sa fac pentru oameni mai multe decat Iisus (baiatul ala.. fiul lui Dumnezeu, de traieste colo sus) asta fiind in perioada mea de ultraidealism radical-extremist. Acum insa-s cu picioarele pe pamant, imi doresc doar sa va infig in piept o fotografie si s-o rasucesc adanc!