Urmari

De ceva vreme nu mai fotografiez, legatura mea cu aparatul foto, inevitabila cateodata, are (totusi) la ora actuala o forma predominant ideologica. Un an urat, impreuna cu resetarea in sistem data de selectia de imagini pentru sait mi-au pus camera pe birou si mi-au paralizat legaturile neuronale dintre ochi si degetul aratator de la mana dreapta.
Asadar, cuminte, atunci cand am timp, ma gandesc... la fotografie. Insumez idei, pun lumina, dau contrast, calculez expuneri, echilibrez volume, suprapun planuri, jonglez cu perspective. Cand totul e pregatit si ma multumeste, click! se aude undeva in interiorul stomacului, ochii sunt inchisi in ceata, bucurosi c-am mai batut un cui in rama urmatorului cadru pe care o sa-l vada...