Ca sa vad, trebuie sa fiu liber, sa ma mulez pe cat posibil armonios pe ceea ce am in jur, imi fotografiez o stare, sunt facut responsabil de dovedirea unei senzatii, real, serios, onest fata de mine... Cum? Cand exista masa, casa, bani, sefi, cand trebuie neaparat sa fac ceva maine... e relativ, e moarte, ateu de carne si oase.
Timp, alb si negru.
Ma bucur sa cunosc si ca am cunoscut cativa oameni.
Am fost la un festival, am iesit sa ma plimb si sa fotografiez.
Astept, ma astept, pun linia pe-un geam si-o trag pe nas in 1/60 s.
Cred ca-s norocos, contin forme, umbre si iluzii, oamenii se decanteaza in pamant.
A fost sau n-a fost o fereastra de la un orfelinat deghizat in centru de tratament TBC?
Pune-ti un sac rupt pe cap si alearga-ti prietenii prin curte, sa vezi cat de tare te simti. Iti mai e frica de ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu