M-am gandit la fotografie de multa vreme incoace ca la o meteahna trecuta. Enervat de limitari de toate felurile... tehnice, ideologice, functionale sau psihologice, m-am inversunat o vreme, la fel ca o domnisoara sa nu mai fotografiez... sa nu mai fac poze. Ceea ce mi-a si reusit in mare masura.
Dupa acest plan de succes numit inchiderea in sine, vazind ca evolutia nu mai se exista, ci seamana relativ cu sexul la batranete, am reinceput usurel, sa imi impun niste directive functionale. Mi-am montat asadar o tabla noua si curata in creier, pe care imi scriu cu liniuta de la capat lucruri pe care trebuie sa le fac. Si cum imi place sa ascult de mine si sa ma tin mortis de niste piloni de genul "incepand de luna asta fac minim 500 de poze pe luna" ce au rol arhitectonic in constructia mea spirituala, iata-ma doamnelor si domnilor (multumesc publicului, sunteti minunati, fara voi as fi si sunt tot eu) proaspat iesit dintr-un alt ou.
Si cand se poate, cum se poate, precar, primitiv sau hilar, cu chef sau fara, mai scriu in aceasi nota extremist de personala, cate ceva despre o poza sau alta. Alta, asta de mai sus, e facuta la Breaza, pe terasa, pe vremea cand stateam cu varu' Dragos la un pahar de vin si pozam stele, incarcand fara succes sa dam o formula stricta a pozatului de stele, formula ce va putea fi aplicata simplu de oricine in orice punct de pe terra ce se afla intre paralela de 30 si cea de 60 de grade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu