M-am intrebat de cateva ori zilele astea, ce anume face pentru mine o fotografie sa-mi placa. Cred ca sunt mai multe criterii pe care ar trebui impartite imaginile, primele doua variabile ale ecuatiei fiind aspectul compozitional si cel ideologic - daca nu cumva suna prea pretentios.
- Pentru cine?
Spunea Kertesz, dezamagit, ca (facea referire la editorii de la Life) ceea ce primeaza la o fotografie la ora actuala (deja trecuta si accentuata) e tehnica impecabila, pusa in fata capacitatii unei imagini de a "vorbi" singura. "Pozele tale spun prea multe povesti, avem redactori care se ocupa de asta". Bun, deci ca sa fim in pas cu moda, trebuie sa constatam fotografic, nu sa relatam.
Imi pare rau sa vad ca marea majoritate a oamenilor care folosesc aparate de fotografiat, are ca ideal, sa ajunga la nivelul de a "constata" (cat mai) corect o imagine, marile probleme ale cautarilor lor sunt de natura tehnica, la cei evoluati - compozitionala si foarte rar ideologica.
Exista o alta latura, la fel de nepretioasa, cea in care conceptul imaginii este cautat cu disperare, nevoia de soc vizual, conflict fatis, carne, ura, sange, etc.
Toate astea de mai sus, din cauza scopului in urma caruia se aude click! He he!
O FOTOGRAFIE e aia de care nu ma plictisesc, e aia in care lipseste cu desavarsire fata cu parul semi-ud care-si baga degetul inelar intre buzitele fierbinti.
-lista ramane deschisa pentru inca 76,3 linii de ghidaj
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu